Dimineaţa

Autor: Motănel

Mă trezesc de dimineaţă în lumina zâmbetului tău. Îmi închipui că este un vis şi merg să trag la o parte draperia. Mă întorc către pat şi te văd goală, cuibărită pe locul unde fusesem eu. Mă frec la ochi, dar imaginea nu se estompează, tu eşti tot acolo. Îmi amintesc dintr-odată noaptea trecută şi mă aşez pe fotoliu, privindu-te. Eşti atât de adorabilă zâmbind în somn. Realizez cât de fericită eşti şi îmi vine să ţip pe fereastră că eu am reuşit asta, dar nu vreau să te trezesc. Însă tu începi să mă cauţi şi nu mă găseşti...

Deschizi ochii şi mă priveşti mirată. Probabil că te întrebi şi tu dacă este un vis sau e realitatea. Aşa că mă ridic şi vin să te sărut pe nas, să ştii că sunt acolo şi nu visezi. Te întorci pe spate şi răsufli uşurată, ca şi când ţi s-ar fi ridicat o greutate de pe umeri. Mă aplec asupra chipului tău şi te privesc pentru câteva secunde, încercând să îţi fotografiez zâmbetul cu ochii minţii. Apoi te sărut îndelung, exact ca înainte cu câteva ore. Îţi aminteşti totul? Eu da!

Au fost lucruri pe care le-am simţit pentru prima oară în viaţă şi tot pentru prima oară am trăit atât de intens. Ţi-am adorat trupul care fremăta la fiecare atingere, pielea care se unduia ca mătasea sub degetele mele, buzele arzând de dorinţă de a mă săruta, ochii care mă priveau pătimaş, părul care mă mângâia delicat şi mâinile care nu încetau să se plimbe pe pielea şi părul meu. Totul a fost perfect! Şi tu care credeai că perfecţiunea nu există...

Îmi doresc să nu pleci. Şi sunt sigur că şi tu îţi doreşti la fel. Oricum, e dimineaţă încă. Am putea pregăti micul dejun împreună. Sau am putea sta în continuare în pat. Te privesc şi înţelegi întrebarea. Te ridici şi tu, mă întinzi pe spate şi te aşezi deasupra mea. Îţi simt sânii presaţi de pieptul meu şi dincolo de ei, inima care îţi bate cu putere. Zâmbeşti şi mă muşti de buze, apoi mă săruţi. Încerc să te întorc, dar nu vrei. Îmi prinzi mâinile şi le duci deasupra capului meu, apoi începi să mă săruţi pe piept. Îţi pui capul deasupra inimii mele şi îi asculţi bătăile preţ de câteva minute. Nu mă pot opune…