duminică, 9 decembrie 2012

D'ale Motănelului

Autor: Motănel



Salutare şi bine v-am regăsit (da, de data asta sunt sigur că v-am regăsit, am constatat că am cititori!). Am revenit cu o nouă... colecţie de ştiri, dacă le pot numi astfel.
A apărut noul Opel Mokka. Nu, nu fac reclamă, maşina nu e nici pe departe Mokka. Probabil că nemţii de la Opel nu cunosc semnificaţia cuvântului pe plaiurile mioritice. Chiar, voi nu v-aţi săturat să tot fim numiţi oieri? Adică noi nu am evoluat şi noi, ca toate populaţiile? Am rămas tot la stadiul de agricultori-păstori?
Nea’ Tudor Gheorghe ne spune că s-a şters vopseaua de pe icoane. Păi ce să faci, dacă le-au tot pupat oamenii de câteva săptămâni încoace? De la Sfânta Parascheva la Sfântul Nicolae, să tot pupi şi linguşeşti icoane şi moaşte, doar-doar ţi-o pica ceva din cer şi ţie! Nu mai ştiu cine spunea că s-a cam dus vopseaua de pe cioară. Greşit, „pretenaşi”, vopseaua de pe cioară e la locul ei, că doar azi e ziua alegerilor şi a fost campanie „la maxim”, ca să citez maneliştii. Nici acum nu pot să cred câtă „cacao” pot mânca unii cu bună-ştiinţă şi câte gogoşi pot înghiţi alţii în speranţa că se vor alege cu ceva mai mult decât o balonare temporară. Serios, oameni, asta e tot ce puteţi?
Şi a fost şi ziua naţională. Vai, ce sărbătoare! Cât patriotism, câtă mândrie! La americani, probabil, că la noi nu prea. Adică românii sunt ăia care copiază orice sărbătoare, dar numai de ale lor nu sunt în stare. Marea paradă militară care a durat vreo 10 minute cu tot cu gargara fanfaronilor politici (nu, ăia din fanfară doar îi aclamau, nu vă gândiţi la ei) şi ne-a prezentat ceea ce ştiam deja: suntem atât de săraci încât am ajuns să primim cu bucurie toate deşeurile altora, dar ne mândrim că avem forţe armate. Probabil că dacă ar izbucni vreun război, ne-am ruga ca la fotbal să plouă şi să ningă şi să câştigăm cu ajutorul providenţei divine. De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, cine ar vrea să câştigăm?
Dacă nu aş cunoaşte oamenii ăştia, aş spune că cineva îşi bagă coada să nu le meargă şi lor bine. Dar e o mare prostie. Şi îi mai auzi pe ăia la televizor că românii trebuie educaţi despre importanţa votului şi a politicii, că nu merge nimeni la vot (de parcă ar avea şi motive). Greşit, băi, potlogarilor! Politicienii trebuie educaţi despre importanţa  românilor şi a voturilor, că lumea nu merge la vot tocmai pentru că s-a săturat de toate scandalurile şi problemele. Evident, eu ca un cotoi prost ce sunt, nu am ce căuta la vot. Dar îmi vine să îmi rup mustăţile pentru ăia care se duc la fiecare alegeri şi se aleg cu o nouă ţeapă. „Vă dăm salarii, vă dăm pensii, vă dăm gratuităţi!” şi apoi constatăm că toate veniturile se reduc, taxele şi impozitele cresc, iar serviciile publice dispar.
Dar tot e bine, că avem bani. Avem maşini scumpe, stăm prin mall-uri şi cafenele şi chiar cumpăram mai mult decat avem nevoie. Nu credeţi? Intrebaţi gunoierii. Nu, nu vă pun să vă injosiţi la rangul de a discuta cu nişte gunoieri pe stradă, căutaţi-i pe Facebook, că toata lumea are aşa ceva. Sau Twitter. Apropos de Twitter ăsta, mi se pare genială ideea: toată lumea are păsărici (la creier sau la purtător), dar ăştia de la Twitter au găsit o manieră prietenoasă de a le face prezentabile. Îţi trece o idee-bombă prin cap? Nicio problemă, ai venit în locul potrivit! Păsăricile îţi vor „ciripi” mesajul mai departe! Facebook în schimb nu e atât de prietenos şi are un perete pe care să îţi arunci ideile. Şi spre deosebire de Angry Birds, dacă arunci cu păsărici în el, nu cade. Rămâne acolo, nesimţitul! În schimb, dacă vrei să ajungă şi pe la alţii, poţi arunca şi pe la ei cu câte ceva, să le umpli şi lor pereţii. Plus că neapărat trebuie să copiezi tot ce vezi, să nu treacă pe lângă tine nicio ilustraţie amuzantă care oricum e copiată şi ea de mii de ori. Şi dacă tot e zi de alegeri, neaparat să împărtăşiţi lumii poze cu abţibildul "VOTAT" lipit pe buletin, să ştie toată lumea că aţi votat, chiar dacă votul e secret.
Dar dacă nu ai Facebook sau Twitter, ce te faci? Simplu: îţi faci blog. Să nu se supere nimeni, şi eu vă scriu pe aici, şi voi scrieţi pe aici, dar sunt câte unii care nu ştiu ce caută pe net. Să îmi bag coada dacă îi înţeleg! Decepţii în dragoste la vârste la care nu au nici buletin, sex cu tot felul de rude sau chiar prieteni imaginari (probabil e ruşinos să spui că te „auto-serveşti manual”), prieteni trădători, familii dezbinate sau chiar telenovele întregi povestite cu de-amănuntul. Şi din nou: serios? Asta e tot ce puteţi?
A dispărut originalitatea, a dispărut şi bunul-simţ (să-i fie ţărâna uşoară, odihnească-se în pace!), a dispărut până şi romantismul ăla ieftin cu care ne obişnuisem (cel puţin eu, ca un pisoi care se uită pe bloguri). Trist, atât de trist că nici blana nu mai cade de pe mine de teamă că nu ştie unde va ajunge. Ce să mai zic de pureci? Au zburat de mult cu păsările migratoare... numai eu nu am unde să mă duc, că tot îmi spune lumea să plec de aici dacă nu îmi place. Aş pleca, nenică, dar unde?
Şi daca unii vor să plece, e bine că la noi vin toţi pensionarii să ne cânte. Fără supărare, la vremea lor şi Bonnie Tyler, şi AC/DC, şi Metallica, şi Demis Roussos au fost artişti mari, dar... au cam expirat. Unii abia se mai ţin pe picioare în concerte, alţii se visează la Budapesta în loc de Bucureşti şi unii probabil că nici nu ştiu dacă mai sunt pe aceeaşi planetă, dar ei vin să cânte. Serios? Alţii mai recenţi măcar nu se găseau? Nu mai există muzică bună şi acum? Şi ce să mai zic de preţul biletelor, că pentru unii ar trebui să donezi organe ca să îi poţi vedea!
Na, cam atât pe ziua de azi, mulţumesc dacă aţi avut răbdare cu mine până aici şi mulţumesc cititorilor şi fanilor mei care îmi apreciează aberaţiile. Dacă sunteţi cuminţi, vă mai încânt şi altă dată cu prezenţa. Daca nu... ei bine, vine Crăciunul, aşa că veţi fi cuminţi oricum. Chiar, Moş Crăciun există? Oare lui îi plac pisicile? Vă pup pisiceşte, pe data viitoare!


                                                                                                                     ///otănel


* Îmi cer scuze pentru toate diacriticele care au fost puse aiurea. Nu a fost vina Motănelului, ci a fost vina adormitei de mine. Dacă veţi mai găsi şi alte "diacritice rebele", să daţi vina pe mine. (Zappy)*

Un comentariu: