miercuri, 27 februarie 2013

Jess I


 -Jessica , ai de gand sa mai iesi si tu din casa ? 
  -Da mama..
  -Stii in cat suntem azi ? 
  -Nu . 
  -Este 1 martie ..
  -Ce repede a trecut timpul...
  -Jess , stiu ca nu esti bine  dar ... incearca sa mai iesi din suferinta , de ce nu te duci sa vezi porumbeii din centru ? Tie iti plac porumbeii . 
  -Da .. 

Era inceputul iernii , Jessica era in centrul orasului , alerga printre porumbei cand i-a sunat telefonul..: 
-J..Jess !
-Hei! Risa..am o veste proasta .. solistul trupei ... 
-Jess!
-Risa ?! Ce este ? 
-Mama ta..m-a rugat sa te sun .. 
-Mama ?! De ce ? 
-A avut loc un accident...tatal tau a murit . 
 Jess ?! Alo , Jess ! Raspunde pentru Dumnezeu ! 

Telefonul a facut imediat cunostinta cu asfaltul imbogatit de stratul subtire de zapada , cerul presara usor fulgii singuratici , Jessica , prabusita pe o banca privea in gol prin perdeaua de lacrimi " Ce s-a intamplat ... ? " 
Au fost trei luni .. fara muzica , fara prieteni sau iesiri pe afara , trei luni de izolare completa , intunericul imbata camera in fiecare ceas , draperiile trase , singuratate si lacrimi .. 

18 Februarie 
-Alo .. 
-Jess ! Jess...Jess...cat ma bucur ca te aud..de ce nu mi-ai raspuns niciodata , mi-am facut atatea griji si eu... ( izbugnind in lacrimi ) 
-Imi pare rau , Risa .
-Ne vedem ? 
-Nu .
-Jess , stiu ca iti e greu , dar izolarea nu e o solutie . 
-Poate cu izolarea voi inceta sa mai pierd tot ce iubesc .
-Dar...alo , Jess , Jess !  
                                                                                                                              -Va urma ..
                                                                                                                                Ascunsa . 

Un comentariu: